birjar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIRJÁR, birjari, s. m. Vizitiu (și proprietar) al unei birje; droșcar, muscal
2. –
Birjă +
suf. -
ar.birjar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIRJÁR, birjari, s. m. Vizitiu (și proprietar) al unei birje. – Din
birjă +
suf. -ar.birjar (Dicționaru limbii românești, 1939)birjár m. (d.
birjă). Vizitiŭ de trăsură publică. – În est și
berjar. V.
muscal.birjar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)birjár s. m.,
pl. birjáribirjar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)birjar m. cel ce are sau mână o birjă.
birjar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIRJÁR, birjari, s. m. Vizitiu (și proprietar) al unei birje; droșcar, muscal
2. —
Birjă +
suf. -ar.