birjăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIRJĂRÉSC, -EASCĂ, birjărești, adj. 1. Care aparține birjarului, de birjar.
2. Fig. (Despre fapte, cuvinte) Grosolan, necioplit, vulgar. –
Birjar +
suf. -
esc.birjăresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIRJĂRÉSC, -EÁSCĂ, birjărești, adj. Al birjarului, de birjar. – Din
birjar +
suf. -esc.birjăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) birjărésc, -eáscă adj. De birjar.
birjăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) birjărésc v. tr. Trăĭesc ca birjar.
birjăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)birjărésc adj. m.,
f. birjăreáscă; pl. m. și
f. birjăréștibirjăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIRJĂRÉSC, -EÁSCĂ, birjărești, adj. 1. Care aparține birjarului, de birjar.
2. Fig. (Despre fapte, cuvinte) Grosolan, necioplit, vulgar. —
Birjar +
suf. -esc.