birjă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÍRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață; droșcă. – Din
rus. birja.birjă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÍRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață. – Rus [izvozcija]
birza.birjă (Dicționaru limbii românești, 1939)birjă f., pl.
ĭ (rus.
birža, bursă, birjă, d. germ.
börse, fr.
bourse, bursă. La început s’a zis
izvóščičĭia birža, bursa orĭ locu de staționare al trăsurilor publice, de unde și mold. rar
trăsură de birjă, adică „trăsură de la bursă, trăsură de la locu de staționare al lor, trăsură publică”. Tot așa fr.
fiacre, birjă, după oțelu Saint-Fiacre din Paris, înaintea căruĭa era statuia sfîntuluĭ Fiacrius, unde, de la 1640, obișnuĭaŭ să staționeze. V.
bursă). Droșca, trăsură publică. – Mold. pop. și
berjă (fiindcă și Rușiĭ aŭ zis
iutil berža din germ.
börse, pop.
berse), pl. și
berje, ca
perje.birjă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bírjă s. f.,
art. bírja, g.-d. art. bírjei; pl. bírjebirjă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)birjă f. trăsură de piață:
m’am suit într’o birjă GHICA. [Rus. BIRJA, Bursa și locul unde staționează trăsurile].
birjă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÍRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață; droșcă. — Din
rus. birja.