birar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIRÁR, birari, s. m. (
Înv. și
arh.) Încasator de biruri; perceptor. – Din
bir+
suf. -
ar.birar (Dicționaru limbii românești, 1939)birár m. (d.
bir).
Vechĭ. Perceptor.
birar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)birár (
înv.)
s. m.,
pl. birári