bionic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIÓNIC, -Ă, bionici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Denumire dată preocupărilor privitoare la dispozitivele şi mecanismele din sistemele vii, în scopul găsirii unor modele pentru ştiinţele tehnice. ◊ (În sintagma)
Bionică informațională= ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională.
2. Adj. De bionică (
1). [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. bionique.