biogeochimie - explicat in DEX

biogeochimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIOGEOCHIMÍE s. f. Ramură a geochimiei care studiază compoziția chimică a biosferei. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. biogéochimie.

biogeochimie (Dicționar de neologisme, 1986)
BIOGEOCHIMÍE s.f. Ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. [< fr. biogéochimie].

biogeochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIOGEOCHIMÍE s. f. ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. (< fr. biogéochimie)

biogeochimie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BIOGEOCHIMÍE (‹ germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile.

biogeochimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
biogeochimíe (bi-o-ge-o-) s. f., art. biogeochimía, g.-d. biogeochimíi, art. biogeochimíei

biogeochimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIOGEOCHIMÍE s. f. Ramură a geochimiei care studiază compoziția chimică a biosferei. [Pr.: bi-o-ge-o-] — Din fr. biogéochimie.