biogeochimic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOGEOCHÍMIC, -Ă, biogeochimici, -ce, adj. De biogeochimie. [
Pr.:
bi-o-ge-o-] – Din
fr. Biogéochimie.biogeochimic (Dicționar de neologisme, 1986)BIOGEOCHÍMIC, -Ă adj. Referitor la biogeochimie. [<
biogeochimie].
biogeochimic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOGEOCHÍMIC, -Ă, biogeochimici, -ce, adj. De biogeochimie. [
Pr.:
bio- ge-o-] — Din
fr. biogéochimique.