biodinamic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIODINÁMIC, -Ă, biodinamici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Disciplină care studiază dinamica funcțiilor organice.
2. Adj. De biodinamică. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biodynamique.biodinamic (Dicționar de neologisme, 1986)BIODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la biodinamică. [< fr.
biodynamique].
biodinamic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIODINÁMIC, -Ă I.
adj. referitor la biodinamică. II. s. f. studiul fenomenelor organice vitale ale ființelor vii. (< fr.
biodynamique)
biodinamic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIODINÁMIC, -Ă, biodinamici, -ce, adj. 2. De biodinamică (
1). [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biodynamique.biodinamic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIODINÁMIC, -Ă, biodinamici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază procesele vitale active, în mișcare, care se petrec în organisme.
2. Adj. De biodinamică (1). [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biodynamique.