bioconștiință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOCONȘTIÍNȚĂ, bioconștiințe, s. f. Formă de conștiință atribuită animalelor, mai ales celor superioare. [
Pr.:
bi-o-con-ști-in-] –
Bio- + conștiință.bioconștiință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOCONȘTIÍNȚĂ, bioconștiințe, s. f. Formă de conștiință atribuită animalelor, mai ales celor superioare. [
Pr.:
bi-o-]
— Bio- + conștiință.