bibliotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIBLIOTÉHNICĂ s. f. Tehnica producerii materiale a unei cărți. [
Pr.: -
bli-o-] – După
fr. bibliotechnie.bibliotehnică (Dicționar de neologisme, 1986)BIBLIOTÉHNICĂ s.f. Tehnica producerii materiale a cărții. [Cf. fr.
bibliotechnie].
bibliotehnică (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIBLIOTÉHNICĂ s. f. tehnica producerii materiale a cărții. (după fr.
bibliotechnie)
bibliotehnică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIBLIOTÉHNICĂ s. f. Tehnica producerii materiale a unei cărți. [
Pr.:
-bli-o-] – După
fr. bibliotechnie.bibliotehnică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bibliotéhnică (bi-bli-o-) s. f.,
g.-d. art. bibliotéhniciibibliotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIBLIOTÉHNICĂ s. f. Tehnica producerii materiale a unei cărți. [
Pr.:
-bli-o-] – După
fr. bibliotechnie.