bibliotecar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIBLIOTECÁR, -Ă, bibliotecari, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu administrarea și cu funcționarea unei biblioteci. – Din
fr. bibliothécaire.bibliotecar (Dicționar de neologisme, 1986)BIBLIOTECÁR, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă de îngrijirea unei biblioteci. //
adj. Referitor la bibliotecă. [Cf. fr.
bibliothécaire].
bibliotecar (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIBLIOTECÁR, -Ă I.
s. m. f. cel care are în grijă administrarea unei biblioteci. II. s. n. program care permite crearea, actualizarea și utilizarea unei biblioteci (3). (< fr.
bibliothécaire)
bibliotecar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIBLIOTECÁR, -Ă, bibliotecari, -e, s. m. și
f. Persoană care are în grija sa administrarea și funcționarea unei biblioteci. – După
fr. bibliothécaire.bibliotecar (Dicționaru limbii românești, 1939)*bibliotecár m. (lat.
bibliothecarius). Administrator (șef, director) de bibliotecă.
bibliotecar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bibliotecár (bi-bli-o-) s. m.,
pl. bibliotecáribibliotecar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bibliotecar m.
1. cel însărcinat cu administrarea și îngrijirea unei biblioteci;
2. custode de bibliotecă, care dă cu împrumut cărțile ce conține.
bibliotecar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIBLIOTECÁR, -Ă, bibliotecari, -e, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu administrarea unei biblioteci. [
Pr.:
-bli-o-] — Din
fr. bibliothécaire.