bibliofilie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIBLIOFILÍE s. f. 1. Pasiunea de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase.
2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice. [
Pr.: -
bli-o-] – Din
fr. bibliophilie.bibliofilie (Dicționar de neologisme, 1986)BIBLIOFILÍE s.f. 1. Interes deosebit pentru cărți prețioase, frumoase și rare.
2. Ramură a bibliologiei care studiază cărțile sub raportul rarității sau al valorii lor artistice. [Pron.
-bli-o-, gen.
-iei. / cf. fr.
bibliophilie].
bibliofilie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIBLIOFILÍE s. f. 1. pasiunea bibliofilului. 2. ramură a bibliologiei care studiază cărțile sub raportul rarității, al valorii lor artistice. (< fr.
bibliophilie)
bibliofilie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIBLIOFILÍE s. f. Pasiunea de a colecționa cărți rare și prețioase. [
Pr.:
-bli-o-] –
Fr. bibliophilie (<
gr.).
bibliofilie (Dicționaru limbii românești, 1939)*bibliofilíe f. (vgr.
biblion, carte și
-filie). Iubire de cărți de valoare.
bibliofilie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bibliofilíe (bi-bli-o-) s. f.,
art. bibliofilía, g.-d. bibliofilíi, art. bibliofilíeibibliofilie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIBLIOFILÍE s. f. 1. Pasiunea de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase.
2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice. [
Pr.: -
bli-o-] — Din
fr. bibliophilie.