bibliofil - explicat in DEX

bibliofil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIBLIOFÍL, -Ă, bibliofili, -e, s. m. și f. Iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase. ◊ (Adjectival) Ediție bibliofilă = carte rară, frumoasă, prețioasă, editată în condiții grafice deosebite; ediție de lux. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophile.

bibliofil (Dicționar de neologisme, 1986)
BIBLIOFÍL, -Ă s.m. și f. Iubitor, colecționar de cărți prețioase, frumoase și rare. // adj. (Despre cărți, ediții) Rar și prețios. [< fr. bibliophile, cf. gr. biblion – carte, philos – prieten].

bibliofil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bibliofíl (bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofíli; adj. f., s. f. bibliofílă, pl. bibliofíle

bibliofil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIBLIOFÍL, -Ă I. s. m. f. iubitor, colecționar de cărți prețioase, rare. II. adj. (despre cărți, ediții) rar și prețios; realizat în condiții grafice deosebite. (< fr. bibliophile)

bibliofil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIBLIOFÍL, -Ă, bibliofili, -e, s. m. și f. Iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliophile (<gr.).

bibliofil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bibliofíl, -ă adj. (vgr. biblion, carte, și -fil. V. -fil). Iubitor de cărțĭ de valoare.

bibliofil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bibliofil m. cel ce iubește, caută cărțile rare și prețioase.

bibliofil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIBLIOFÍL, -Ă, bibliofili, -e, s. m. și f. Iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase. ◊ (Adjectival) Ediție bibliofilă = carte rară, frumoasă, prețioasă, editată în condiții grafice deosebite; ediție de lux. [Pr.: -bli-o-] — Din fr. bibliophile.