biblic - explicat in DEX

biblic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÍBLIC, -Ă, biblici, -ce, adj. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. – Din fr. biblique.

biblic (Dicționar de neologisme, 1986)
BÍBLIC, -Ă adj. Referitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. [< fr. biblique].

biblic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BÍBLIC, -Ă adj. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (p. ext.) străvechi. (< fr. biblique)

biblic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÍBLIC, -Ă, biblici, -e, adj. Care aparține bibliei, privitor la biblie; din timpul bibliei, asemănător cu biblia. – Fr. biblique (<gr.).

biblic (Dicționaru limbii românești, 1939)
bíblic, -ă adj. (d. Biblie). Relativ la Biblie. Societate biblică, p. propagarea Bibliiĭ. Stil biblic, care seamănă cu al Bibliiĭ. Adv. Ca de Biblie.

biblic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bíblic (bi-blic) adj. m., pl. bíblici; f. bíblică, pl. bíblice

biblic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
biblic a. 1. propriu Bibliei: stil biblic; 2. relativ la Biblie: Societatea biblică, înființată la Londra în 1804, pentru răspândirea Sf. Scripturi printre popoare.

biblic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÍBLIC, -Ă, biblici, -ce, adj. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. — Din fr. biblique.