bibiloi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii (
1).
2.Fig. (
Fam.) Bibic
2. –
Bibil[ică] +
suf. -
oi.bibiloi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIBILÓI, bibiloi, s. m. Masculul bibilicii. ♦
Fig. (
Fam.) Termen de dezmierdare adresat persoanelor iubite. – Din
bibil[ică] +
suf. -oi.bibiloi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bibilói s. m.,
pl. bibilói, art. bibilóiibibiloi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii (1).
2. Fig. (
Fam.) Bibic
2. —
Bibil[ică] +
suf. -oi.