bezea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (
Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor.
2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din
fr. baiser.bezea (Dicționar de neologisme, 1986)BEZEÁ s.f. 1. Sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze.
2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. [Pl.
-ele. / < fr.
baiser, cf. ngr.
bezes].
bezea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bezeá (bezéle), s. f. –
1. Sărutare trimisă de departe, cu vîrfurile degetelor. –
2. Prăjitură din albuș de ou bătut cu zahăr.
Fr. baiser, pronunțat normal
bezé și asimilat la
decl. f. apocopate, ca
tc. perde ›
perdea.bezea (Marele dicționar de neologisme, 2000)BEZEÁ s. f. 1. (fam.) sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. (< fr.
baiser)
bezea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (
Fam.) Sărutare trimisă cuiva cu vârful degetelor.
2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. –
Fr. baiser.bezea (Dicționaru limbii românești, 1939)*bezeá f., pl.
ele (fr.
baiser, sărutare). Un fel de prăjitură din oŭă și lapte.
Vulg. A face cuiva bezele, a-ĭ
trimete sărutări cu mîna.
bezea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bezeá s. f.,
art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle, art. bezélelebezea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bezea f.
1. semn de sărutare cu vârful degetelor (către o persoană depărtată):
îi face bezele, versuri îi citește PANN;
2. un fel de prăjitură cu ouă și zahăr:
cataifuri, bezele, baclavale. [Fr. BAISER].
bezea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (
Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor.
2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. — Din
fr. baiser.