betonică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BETÓNICĂ, betónice s.f. (g.-d. art. sg.
betónicei)
betonicăBETÓNICĂ s. f. (
Stachys officinalis Trevis) Plantă din familia Labiadae, cu înălțimea de aproximativ jumătate de metru, cu tulpina cu secțiunea pătrată și plină de noduri, din fiecare nod ramificându-se câte două frunze, și cu inflorescențe violacee, câteodată albe. Frunzele și rădăcinile se folosesc în medicină. (din lat.
betŏnica) [
Dicționarul Academiei Regale Spaniole, 2003]
betonică (Dicționaru limbii românești, 1939)*betónică f., pl.
ĭ șĭ
e (lat.
betónica).
Bot. Vindecea.
betonică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)betónică s. f.,
g.-d. art. betónicii; pl. betónicibetonică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)betonică f. plantă numită de popor
iarba tăieturei și
vindecea, din cauza proprietăților curative ale rădăcinei sale.