betona - explicat in DEX

betona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betona (Dicționar de neologisme, 1986)
BETONÁ vb. I. intr., tr. A turna betonul (în cofrajele unei construcții). [< fr. bétonner].

betona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BETONÁ vb. intr., tr. 1. a turna betonul (în cofrajele unei construcții). 2. (fig.) a întări, a consolida. (< fr. bétonner)

betona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale, ud, în cofrajele unei construcții. – Fr. bétonner.

betona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. — Din fr. bétonner.