beril - explicat in DEX

beril (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BERÍL, beriluri, s. n. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. – Din fr. béryl, lat. beryllus.

beril (Dicționar de neologisme, 1986)
BERÍL s.n. Silicat natural de beriliu și aluminiu folosit ca piatră prețioasă, care în funcție de culoare dă smaraldul, acvamarinul etc. [Pl. -luri. / < fr. béryl, lat. beryllus, gr. beryllos].

beril (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BERÍL s. n. silicat natural de beriliu și aluminiu, mineral sticlos, incolor sau divers colorat, piatră prețioasă. (< fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)

beril (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BERÍL, beriluri, s. n. Mineral ale cărui varietăți nobile sunt întrebuințate ca pietre prețioase. – Fr. béryl (lat. lit. beryllus).

beril (Dicționaru limbii românești, 1939)
*beríl n., pl. urĭ (vgr. béryllos). Min. Un fel de smaragd incolor, roșiatic, galben orĭ albăstriŭ. Cînd e verde albăstriŭ, se numește apă marină.

beril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
beríl (piatră prețioasă) s. n., (sorturi) pl. beríluri

beril (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
beril n. varietate de smaragd.

beril (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BERÍL, (2) beriluri, s. n. 1. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. 2. Varietate de beril (1). — Din fr. béryl, lat. beryllus.