berber - explicat in DEX

berber (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. – Din fr. berbère.

berber (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BERBÉR, -Ă s. m. f. (pl.) grup de populații din nordul Africii, urmașe ale vechilor libieni. ◊ (s. f.) limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită de berberi. (< fr. berbère)

berber (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BERBÉR, -Ă, (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Grup de populații din N Africii, din familia de limbi afro-asiatice, ramura libico-berberă, urmași ai vechilor libieni. De religie mahomedană. ■ (Și la sg.) Persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține b. (1), privitor la b.

berber (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berber (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. — Din fr. berbère.