benzină - explicat in DEX

benzină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BENZÍNĂ, benzine, s. f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie. – Din fr. benzine.

benzină (Dicționar de neologisme, 1986)
BENZÍNĂ s.f. Amestec lichid de hidrocarburi, obținut prin distilarea fracționată a țițeiului și folosit mai ales drept combustibil în motoarele cu explozie. [< fr. benzine].

benzină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BENZÍNĂ s. f. amestec lichid de hidrocarburi obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracare sau sinteză. (< fr. benzine)

benzină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BENZÍNĂ (‹ fr.) s. f. Amestec de hidrocarburi lichide (cu 5-12 atomi de carbon în moleculă) în diferite proporții, cu p. f. 40-200ºC, obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracarea fracțiilor petroliere sau prin sinteză. Caracteristicile principale ale b. sînt limitele de fierbere și cifra octanică. Este utilizată ca principal combustibil pentru motoarele de automobil și de aviație, ca solvent etc. ♦ B. etilată = b. care servește drept carburant în motoarele cu ardere internă; pentru a i se îmbunătăți calitățile antidetonante i se adaugă tetraetilplumb; din cauza toxicității este colorată în roșu sau în albastru, pentru a evita folosirea ei în alte scopuri. B. sintetică = b. obținută prin hidrogenarea cărbunilor sau prin sinteză din oxid de carbon și hidrogen.

benzină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BENZÍNĂ s. f. Produs petrolier sau de sinteză sub forma unui lichid incolor și ușor inflamabil, folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie. – Fr. benzine.

benzină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*benzínă f., pl. e (d. benzóe). Chim. Idrocarbură volatilă scoasă din catranu cărbunelui de pămînt, descoperită de Faraday la 1825 și uzitată la șterșu petelor grase de pe stofe.

benzină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne

benzină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
benzină f. uleiu volatil, extras din gudronul de huilă, servă a scoate petele curățindu-le de grăsime.

benzină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BENZÍNĂ, benzine, s. f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil pentru motoarele de automobil, sau ca solvent etc. — Din fr. benzine.