bentonit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BENTONÍT s. n. Rocă sedimentară argiloasă cu proprietăți absorbante, utilizată ca decolorant sau dezodorizant. [
Var.:
bentonită s. f.] – Din
fr. bentonite.bentonit (Dicționar de neologisme, 1986)BENTONÍT s.n. (
Geol.) Rocă sedimentară argiloasă, alcătuită din silicat de aluminiu hidratat, coloidal, cu o mare putere decolorantă. [Var.
bentonită s.f. / < fr.
bentonite].
bentonit (Marele dicționar de neologisme, 2000)BENTONÍT s. n. rocă sedimentară argiloasă, din silicat de aluminiu hidratat, coloidal, folosit ca decolorant și dezodorizant. (< fr.
bentonite)
bentonit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BENTONÍT (‹
fr. {i}; {s} [
Fort-] Benton)
s. n. Rocă argiloasă de culoare cenușie sau galben-verzuie stratificată, constituită din cel puțin 75 la sută din
montmorillonit și
beidelit și caracterizată printr-o mare capacitate de absorbție a apei. Se utilizează ca decolorant, pentru purificarea produselor petroliere, uleiurilor vegetale și la prepararea noroiului de foraj.
bentonit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bentonít s. n.bentonit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BENTONÍT s. n. Rocă sedimentară argiloasă de culoare cenușie sau galbenă-verzuie, caracterizată printr-o mare capacitate de absorbție a apei, utilizată ca decolorant sau dezodorizant. [
Var.:
bentonítă s.f] — Din
fr. bentonite.