belotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BELÓTĂ s. f. Numele dat unui joc de cărți care se joacă pe puncte, cu 32 de cărți, între doi, trei sau patru jucători. – Din
fr. belote.belotă (Dicționar de neologisme, 1986)BELÓTĂ s.f. (
Rar) Joc de cărți care se joacă pe puncte cu 32 de cărți între doi, trei sau patru jucători. [< fr.
belote].
belotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BELOTĂ s. f. joc de cărți. (< fr.
belote)
belotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)belótă (joc de cărți)
s. f.,
g.-d. art. belóteibelotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BELÓTĂ s. f. Numele unui joc de cărți care se joacă pe puncte, cu 32 de cărți, între doi, trei sau patru jucători. — Din
fr. belote.