belcanto (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BELCÁNTO s. n. Stil italienesc de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice. – Din
it. bel-canto.belcanto (Dicționar de neologisme, 1986)BELCÁNTO s.n. Termen din muzica vocală italiană, referitor la stilul de interpretare, care urmărește cu precădere frumusețea liniei melodice. [< it.
belcanto – cânt frumos].
belcanto (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)belcánto s. n., art.
belcántoulbelcanto (Marele dicționar de neologisme, 2000)BELCÁNTO s. n. stil de interpretare în muzica vocală italiană, care urmărește frumusețea liniei melodice. (< it.
bel canto)
belcanto (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BELCÁNTO s. n. Stil italienesc de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice. — Din
it. bel-canto.