bejenar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEJENÁR s. m. v. băjenar.bejenar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BEJENÁR s. m. v. băjenar.bejenar (Dicționaru limbii românești, 1939)bejenár (est) și
bă- (vest) m. (d.
bejenie. Și sîrb.
bježunar).
Vechĭ. Fugar pribeag, emigrant, refugiat. În est pop.
bejă-.bejenar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bejenar m. fugar, emigrant:
un bejenar vrea să intre argat la mine AL. [Slav. BEJANŬ, fugar].
bejenar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BEJENÁR s. m. v. băjenar.