beizadeà - explicat in DEX

beizadea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. – Din tc. beyzade.

beizadea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
beizadeá, (beizadéle), s. f. – Principe. Titlu rezervat în vechime fiilor domnitorilor sau celor care au domnit. – Var. b(e)izdadea, bez(d)adea, be(i)zadea etc. Tc. begzade (Șeineanu, II, 45).

beizadea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv. și arh.) Fiu de domn; principe. [Pr.: bei-. – Var.: beizadé s. f.] – Tc. beyzade.

beĭzadea (Dicționaru limbii românești, 1939)
beĭzadeá f., pl. ele (turc. beĭzadé. V. șahzadea). Vechĭ. Azĭ iron. Fiŭ de domn (de principe).

beizadea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
beizadeá (înv.) (bei-) s. f., art. beizadeáua, g.-d. art. beizadélei; pl. beizadéle

beizadeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
beizadeà m. fiu de Domn (azi mai mult ironic): un beizade să se hotărască la plugărie ! AL. [Turc. BEYZADÈ, fiu de beiu].

beizadea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. — Din tc. beyzade.