beduin - explicat in DEX

beduin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Arab nomad din Peninsula Arabia și din Africa de nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

beduin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei populații nomade din Arabia și din Africa de Nord, privitor la această populație. 2. S. m. și f. Persoană care aparține unei populații nomade din Arabia și din Africa de Nord. – Fr. bédouin.

beduin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*beduín, -ă s. (V. bidiviŭ). Arab nomad din Africa. Adj. De beduin: un trib beduin.

beduin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
beduin a. și m. 1. Arab care trăiește în pustietate: prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine EM.; 2. fig. om brutal.

beduin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. — Din fr. bédouin.