bedreag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (
Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. –
Et. nec.bedreag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bedreág (bedreáguri), s. n. –
1. Scăunel de cizmar. –
2. Capră de căruțaș. Origine necunoscută. După Cihac, din
sl. bedro „femur”; însă derivarea nu este clară. DAR îl leagă de
mag. bederegni „a rostogoli”, „a face să se rostogolească”; iar Scriban se gîndește la
germ. Brett(er)dach „colibă”.
bedreag (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BEDREAG, Constantin (1883-1963,
n. Rusca,
jud. Vaslui), fizician român.
Prof. univ. la Iași. Lucrări privind principiul omologiei și sistematica elementelor chimice (a propus clasificarea elementelor chimice după numerele cuntice, principal și orbital).
bedreag (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (
Reg.) Butuc pe care lemnarul cioplește lemnele, cizmarul croiește încălțămintea etc., servind și ca scaun. –
Comp. sas
bretterdecke „estradă”.
bedreag (Dicționaru limbii românești, 1939)bedreág n., pl.
ege și
urĭ (germ. sas.
bretterdecke, estradă, orĭ
bretterdach, baracă, d.
brett, scîndură, și
decke, învălitoare,
dach, acoperiș. V.
bordeĭ).
Vechĭ. Estrada de scîndurĭ pe care era masa de lucru a vechilor cizmarĭ. Masa de lucru a cizmaruluĭ orĭ butucu rotaruluĭ.
Olt. (Rț.)
A ĭeși la bedreag, a ĭeși din nevoi, a scăpa de sărăcie. – Și
medreag (Rț.):
a da ĭn medreag, a da în vileag. V.
selemet.bedreag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bedreág (
reg.)
(be-dreag) s. n.,
pl. bedreáguribedreag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bedreag n. Mold.
1. scăunaș pe care cismarul croiește cismele;
2. scăunaș de rotar. [Origină necunoscută].
bedreag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (
Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. —
Et. nec.