bețișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BEȚIȘÓR,bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. – Băț + suf. -ișor.
bețișor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BEȚIȘÓR,bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț.
bețișor(Dicționaru limbii românești, 1939) bețișór n., pl. oare (d. băț). Băț mic.
bețișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bețișór s. n., pl. bețișoáre
bețișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BEȚIȘÓR,bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. — Băț + suf. -ișor.