bazà - explicat in DEX

baza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

baza (Dicționar de neologisme, 1986)
BAZÁ vb. I. refl., tr. A (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). ♦ refl. A avea încredere în sprijinul cuiva. [< fr. baser].

baza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BAZÁ vb. I. refl., tr. a (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). II. refl. a avea încredere (în). (< fr. baser)

baza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. A se sprijini, a se întemeia pe ceva; a avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva. – Fr. baser.

baza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

baza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. — Din fr. baser.

bazà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bazà v. a pune temeiu pe, a se întemeia, a se sprijini.