bazaconie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (
Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din
sl. bezŭ-zakonije.bazaconie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bazacónie (-íi), s. f. –
1. (Înv.) Nedreptate, strîmbătate. –
2. Extravaganță, lucru bizar, aiureală.
Sl. bezakonije „nedreptate”
(Moklosich,
Slaw. Elem., 14;
Lexicon, 12; Șeineanu,
Semasiol., 218), format de la
zakonŭ „lege” cu prefix privativ, de la
gr. ἀνομία.
Rom. a luat din
sl. nu numai cuvîntul, ci și modelul compunerii, reprodus în
fără de lege și în
nelegiuire. Der. bezaconic, adj. (
înv., criminal);
bezaconui, vb. înv. (a săvîrși nedreptăți). Probabil aparține aceluiași grup
boscoană, s. f., cu
var. bozgoană, boscoadă, bongoasă, borboană (farmece, magie) și
der. bosconiță, s. f. (vrăjitoare) și
bosconi, vb. (a face farmece; a bombăni, a bodogăni).
Bozgoană pare a fi simplu dublet al lui
bazaconie, cu reducerea atonelor și posibil cu influența lui
blazgonie și
boboană. Totuși, Diez, I, 128; Cihac, II, 623 și Koerting 1259 relaționează acest cuvînt cu
gr. βασϰαίνω „a face farmece”. Derivarea nu este posibilă fonetic (
cf. Densusianu,
Rom., XXXIII, 275) cu toate acestea este repetată de DAR și de Diculescu,
Elemente, 474.
bazaconie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut; minunăție. – Slav (
v. sl. bezŭ-zakonije).
bazaconie (Dicționaru limbii românești, 1939)bazacónie V.
bezaconie.bazaconie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bazacónie (-ni-e) s. f.,
art. bazacónia (-ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (-ni-i-)bazaconie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bazaconie f.
1. nelegiuire:
bazaconii de cari iscodește și vrăjește dracul CR.;
2. necuviință, vorbă sau faptă extravagantă:
cum poți să-ți închipuiești asemenea bazaconii ? AL. [Slav. BEZZAKONIĬE, fărădelege («și văzură acolo atâta strâmbătate și răsboaie și multe
bazaconii și sânge vărsat»,
Alexandria); cu sensul foarte scăzut în limba modernă: comedie, poznă].
bazaconie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (
Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. — Din
sl. bezŭ-zakonije.