bazinet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAZINÉT, bazinete, s. n. (
Anat.) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului. – Din
fr. bassinet.bazinet (Dicționar de neologisme, 1986)BAZINÉT s.m. Parte a rinichilor de unde pornesc tuburile urinifere. [< fr.
bassinet].
bazinet (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAZINÉT s. n. 1. mic bazin. 2. parte a rinichilor de unde pornesc tuburile urinifere. (< fr.
bassinet)
bazinet (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BAZINÉT (după
fr. bassinet)
s. n. 1. Spațiu larg al căilor de urinare, rezultat din confluența calicelor și care continuă inferior cu ureterul; pelvis renal.
2. B. depresionar = depresiune cu mici dimensiuni axată pe cursul superior al unui rîu, de obicei în punctul de convergență a unor pîraie sau la ieșirea din chei, formată prin eroziune laterală.
bazinet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BAZINÉT, bazinete, s. n. Pungă în scobitura rinichiului, de unde pornesc tuburile urinifere. –
Fr. bassinet.bazinet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bazinét s. n.,
pl. bazinétebazinet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAZINÉT, bazinete, s. n. (
Anat.) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului. — Din
fr. bassinet.