bazin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă.
2. (Și în sintagma
bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊
Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni.
3. (
Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din
fr. bassin.bazin (Dicționar de neologisme, 1986)BAZÍN s.n. 1. Rezervor mare de apă, alimentat de obicei de la o sursă. ♦ (
Mar.) Parte a unui port amenajată special pentru staționarea navelor.
2. Regiune de unde își adună afluenții un râu sau un fluviu.
3. Regiune în care se găsesc zăcăminte de minereuri.
4. Cavitate cuprinsă între oasele iliace; pelvis. [Pl.
-ne, -nuri, var.
basin s.n. / < fr.
bassin].
bazin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bazín (bazíne), s. n. –
1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni. –
2. Pelvis. –
3. Regiune din care un rîu, fluviu etc. își adună apele. –
Var. basin. Fr. bassin. Ortografia
basin nu este fonetică. În
rom. pare că s-a pronunțat totdeauna cu
z, poate prin falsă asociere cu
bază.bazin (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAZÍN s. n. 1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă. 2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții. 4. regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică. ◊ element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă. 6. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis. (< fr.
bassin)
bazin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BAZIN [bazẽ],
Hervé (1911-1996), scriitor francez. Romanele sale constituie o satiră violentă la adresa oprimării familiale și sociale („Vipera sugrumată”, „Moartea căluțului”, „Doamna Ex”, „Căsătoria”).
bazin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BAZIN [bazẽ],
René (1853-1932), scriitor francez. Apologet al virtuților religiei și al pământului natal („Pămîntul care moare”, „Familia Oberlé”).
bazin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor de apă construit din piatră, din ciment etc., având diferite întrebuințări. ♦ Parte a unui port unde staționează vasele.
2. Ținut udat de un râu sau de un fluviu, împreună cu toți afluenții săi.
3. Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni.
4. Cavitate formată din cele două oase iliace. –
Fr. bassin.bazin (Dicționaru limbii românești, 1939)*bazín V.
basin.bazin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bazín s. n.,
pl. bazínebazin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă.
2. (Și în sintagma
bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊
Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni.
3. (
Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. — Din
fr. bassin.