bazilică - explicat in DEX

bazilică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica.

bazilică (Dicționar de neologisme, 1986)
BAZÍLICĂ s.f. 1. Edificiu public la romani, de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărțit în trei sau cinci părți prin șiruri de coloane. 2. Biserică din primele secole ale creștinismului, construită după planul bazilicilor romane; (astăzi) biserică (catolică) de mari proporții; catedrală. [Pl. -ci, -ce. / < lat., it. basilica, fr. basilique].

bazilică (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BAZÍLICĂ s. f. 1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărțit prin șiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări. ◊ biserică din primele secole ale creștinismului, după planul bazilicilor romane. 2. biserică catolică de mari proporții. (< lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

bazilică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Fr. basilique (lat. lit. basilica).

bazilică (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bazílică V. basilică.

bazilică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bazílică s. f., g.-d. art. bazílicii; pl. bazílici

bazilică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bazilică f. 1. (la Romani) edificiu unde se făcea judecăți și unde neguțătorii tratau despre afacerile lor; 2. azi, biserică foarte mare, catedrală: bazilica Sf. Petru din Roma.

bazilică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. — Din fr. basilique, lat. basilica.