bazicitate (Dicționar de neologisme, 1986)BAZICITÁTE s.f. Proprietate pe care o are un corp de a juca rolul de bază (
II) într-o combinație; numărul de atomi de hidrogen al unei molecule de acid care pot fi înlocuiți printr-un metal. [cf. fr.
basicité].
bazicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAZICITÁTE s. f. 1. caracterul de bază (8) al unui corp; alcalinitate. 2. numărul de ioni de hidrogen din molecula unui acid care pot fi substituiți printr-un metal. (< fr.
basicité)
bazicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*bazicitáte f. (d.
bazic).
Chim. Proprietatea pe care o are un corp de a lucra ca bază în combinațiunĭ.
bazicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bazicitáte s. f.,
g.-d. art. bazicitắții; pl. bazicitắți