bazic - explicat in DEX

bazic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

bazic (Dicționar de neologisme, 1986)
BÁZIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Cu proprietățile unei baze. [Cf. fr. basique].

bazic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BÁZIC, -Ă adj. (despre substanțe) care are proprietățile unei baze; alcalin. (< fr. basique)

bazic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BÁZIC -Ă (‹ fr.) adj. 1. (CHIM.) Care are proprietățile unei baze. 2. (Despre roci sau magme) Cu conținut de dioxid de siliciu între 45 și 52 la sută, caracterizate prin excesul de minerale femice, feldspați calcici, și prin culoare închisă.

bazic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÁZIC, -Ă, bazici, -e, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Fr. basique.

bazic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bázic, -ă adj. (d. bază). Chim. Se zice despre sărurile care conțin un exces de bază saŭ de un corp care seamănă a bază.

bazic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). — Din fr. basique.