bazalt - explicat in DEX

bazalt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAZÁLT, bazalturi, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. – Din fr. basalte, lat. basaltes.

bazalt (Dicționar de neologisme, 1986)
BAZÁLT s.n. Rocă eruptivă, dură, compusă din minerale bogate în magneziu și fier, care se întrebuințează la construcții și pavaje. [Pl. -turi, -te. / < fr. basalte].

bazalt (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BAZÁLT s. n. rocă magmatică efuzivă cu structură porfirică, compactă, la construcții și pavaje. (< fr. basalte, lat. basaltes)

bazalt (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BAZÁLT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Rocă magmatică efuzivă bazică, corespondent al gabbroului, de culoare cenușie-neagră cu nuanțe roșiatice, constituită din plagioclazi bazici și olivină la care se adaugă minerale accesorii. În reg. tropicale, prin descompunere generează laterit. Formează conuri vulcanice, pînze cu separații columnare (coloanele de b. Detunatele și Racoș, declarate monumente ale naturii) și revărsări enorme de lavă. Este utilizat la construcții de drumuri, pentru fundații, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obținut dintr-o materie primă (argilă, masă ceramică) cu temperatură joasă de vitrifiere și utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a cărămizilor pentru trotuare etc.

bazalt (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BAZÁLT s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și pavaje. – Fr. basalte (lat. lit. basaltes).

bazalt (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bázalt n., pl. urĭ (fr. basalte, d. lat. basaltes, cuv. african). Min. Un fel de stîncă vulcanică de un negru maĭ mult sau maĭ puțin închis. Bazalt artificial, un fel de peatră artificială de un roș cărămiziŭ întrebuințată la făcut trotuare ș.a.

bazalt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bazált s. n., (sorturi) pl. bazálturi

bazalt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bazalt n. stâncă vulcanică de un negru albăstriu sau cenușiu.

bazalt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAZÁLT, (2) bazalturi, s. n. 1. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. 2. Varietate de bazalt (1). — Din fr. basalte, lat. basaltes.