bâzâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂZÂITÓR, -OÁRE, bâzâitori, -oare, adj.,
s. f. 1. Adj. Care bâzâie.
2. S. f. Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [
Pr.: -
zâ-i-] –
Bâzâi +
suf. -
tor.