bâzâitor - explicat in DEX

bâzâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÂZÂITÓR, -OÁRE, bâzâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

bâzâitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÂZÂITÓR, -OARE, bâzâitori, -oare, adj. Care bâzâie. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)tor.

bâzâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÂZÂITÓR, -OARE, bâzâitori, -oare, adj. 1. Care bâzâie. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

bâzâitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] — Bâzâi + suf. -tor.