batjocură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊
Expr. A fi (sau
a ajunge, a
se face)
de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [
Var.:
batjócoră s. f.] – Refăcut din
batjocuri (
pl. lui
batjoc înv. „bătaie de joc” <
bate +
joc).