bastard - explicat in DEX

bastard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

bastard (Dicționar de neologisme, 1986)
BASTÁRD, -Ă s.m. și f. 1. Copil din flori, nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid. [< it. bastardo].

bastard (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bastárd (bastárdă), adj. – Nelegitim. It. bastardo. Sec. XIX.

bastard (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BASTÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim. 2. hibrid. (< it. bastardo, germ. Bastard)

bastard (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f. 1. Copil nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. – It. bastardo.

bastard (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bastárd, -ă s. și adj. (it. bastardo, din basto [și fr. bátard din bát], tarniță, șea ordinară ca a conductorilor de catîrĭ, pin aluz. la relațiunile acestor conductorĭ cu servitoarele de hanurĭ, adică „copil de tarniță”. De aci și germ. bastard. V. baĭstruc). Copil natural (din părințĭ necăsătorițĭ între eĭ). Fig. Degenerat pin corcirea rea: rasă bastardă. Litere bastarde (răŭ zis batarde), un fel de litere intermediare între cursive și rătunde (adică: rătunde aplecate).

bastard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastard (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bastard a. și m. 1. născut din părinți necăsătoriți: fecior de lele, copil din flori; 2. fig. care nu mai are calitățile speciei sale, degenerat sau alterat: neam bastard; 3. scrisoare între ronda și engleza.

bastard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. — Din it. bastardo.