bașkir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și
f. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Populație turcică din Republica Autonomă Bașkiria; (și la
sg.) persoană care aparține acestei populații.
2. Adj. Care aparține R.A. Bașkiria sau bașkirilor (
1), care privește R.A.Bașkiria sau pe bașkiri. – Din
rus. bașkir. Cf. fr. bachkir.