basist - explicat in DEX

basist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă la contrabas sau la un instrument cu timbru de bas (1). – Din fr. bassiste.

basist (Dicționar de neologisme, 1986)
BASÍST s.m.1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă din contrabas sau dintr-un instrument cu timbru jos. [Cf. fr. bassiste].

basist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BASÍST s. m. muzicant care cântă la contrabas sau alt instrument cu timbru grav. (< fr. bassiste)

basist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă din contrabas sau dintr-un instrument cu timbru de bas. – Fr. bassiste.

basist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*basíst, -ă s. (fr. bassiste). Artist care cîntă din bas saŭ din violoncel.

basist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
basíst s. m., pl. basíști

basist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
basist m. cel ce cântă cu basul sau cu violoncelul.

basist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă la contrabas sau la un instrument cu timbru de bas (1). — Din fr. bassiste.