basidiomicetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BASIDIOMICÉTĂ, basidiomicete, s. f. (La
pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la
sg.) ciupercă facând parte din această clasă. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. basidiomycètes.basidiomicetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)basidiomicétă (-di-o-) s. f.,
g.-d. art. basidiomicétei; pl. basidiomicétebasidiomicetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BASIDIOMICÉTĂ, basidiomicete, s. f. (La
pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la
sg.) ciupercă făcând parte din această clasă. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. basidiomycète.