basidiomicetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BASIDIOMICÉTĂ, basidiomicete, s. f. (La
pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la
sg.) ciupercă facând parte din această clasă. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. basidiomycètes.