basamac - explicat in DEX

basamac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BASAMÁC, basamace, s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. – Cf. tc., scr. basamak „grad”.

basamac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
basamác (basamáce), s. n. – Rachiu de prune de proastă calitate. Tc., sb. basamak „grad” (Scriban) se referă la gradarea scăzută a alcoolului conținut în băutură.

basamac (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
basamac, s. n. sg. 1. rachiu colorat de calitate inferioară. 2. (deț.) deținut influent.

basamac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BASAMÁC s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară; holercă. – Comp. tc., sb. basamak „grad”.

basamac (Dicționaru limbii românești, 1939)
basamác n., pl. e și urĭ (turc., sîrb. basamak, treaptă, grad, adică „rachiŭ de grad mic”). Rachiŭ prost, spirt cu apă.

basamac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
basamác (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamáce

basamac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
basamac n. rachiu de bucate, ieftin și vătămător. [Probabil din înjurătura ungurească: bassama !].

basamac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BASAMÁC, (2) basamace, s. n. 1. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2. Sort de basamac (1). — Cf tc., sb. basamak „grad”.