baroŭ - explicat in DEX

barou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARÓU, barouri, s. n. Corp al avocaților, organizat pe lângă un tribunal sau o curte de apel. – Din fr. barreau.

barou (Dicționar de neologisme, 1986)
BARÓU s.n. (În vechea organizare a justiției) Corp constituit care îngloba totalitatea avocaților pledanți dintr-un județ; colegiu al avocaților; sediul local al acestui corp. [Pl. -uri. / < fr. barreau].

barou (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
baróu (baróuri), s. n. – Colegiu, breaslă a avocaților. Fr. barreau.

barou (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BARÓU s. n. organizație profesională a avocaților dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială. (< fr. barreau)

barou (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARÓU, barouri, s. n. (În vechea organizare judecătorească) Corpul organizat al avocaților dintr-un județ; localul în care era instalat. V. colegiu. – Fr. barreau.

baroŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*baróŭ n., pl. ourĭ (fr. barreau, bară mică). Îngrăditură rezervată avocaților la judecată. Fig. Corpu avocaților.

barou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baróu s. n., art. baróul; pl. baróuri

barou (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
barou n. 1. îngrădire rezervată advocaților pentru a pleda; 2. ordinul advocaților (= fr. barreau).

barou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARÓU, barouri, s. n. Organizație profesională a avocaților. — Din fr. barreau.