barou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARÓU, barouri, s. n. Corp al avocaților, organizat pe lângă un tribunal sau o curte de apel. – Din
fr. barreau.barou (Dicționar de neologisme, 1986)BARÓU s.n. (
În vechea organizare a justiției) Corp constituit care îngloba totalitatea avocaților pledanți dintr-un județ; colegiu al avocaților; sediul local al acestui corp. [Pl.
-uri. / < fr.
barreau].
barou (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)baróu (baróuri), s. n. – Colegiu, breaslă a avocaților.
Fr. barreau.barou (Marele dicționar de neologisme, 2000)BARÓU s. n. organizație profesională a avocaților dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială. (< fr.
barreau)
barou (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BARÓU, barouri, s. n. (În vechea organizare judecătorească) Corpul organizat al avocaților dintr-un județ; localul în care era instalat.
V. colegiu. –
Fr. barreau.baroŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*baróŭ n., pl.
ourĭ (fr.
barreau, bară mică). Îngrăditură rezervată avocaților la judecată.
Fig. Corpu avocaților.
barou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)baróu s. n.,
art. baróul; pl. baróuribarou (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)barou n.
1. îngrădire rezervată advocaților pentru a pleda;
2. ordinul advocaților (= fr.
barreau).
barou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARÓU, barouri, s. n. Organizație profesională a avocaților. — Din
fr. barreau.