baronet - explicat in DEX

baronet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia membrilor unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

baronet (Dicționar de neologisme, 1986)
BARONÉT s.m. Titlu de noblețe în Anglia, dat unui ordin de cavaleri; persoană având acest titlu. [< fr. baronnet].

baronet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BARONÉT s. m. titlu de noblețe, în Anglia, dat unui ordin de cavaleri. (< fr. baronnet)

baronet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Fr. baronnet.

baronet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*baronét m. (engl. baronet). În Anglia, nobil între baron și cavaler.

baronet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baronét s. m., pl. baronéți

baronet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu. — Din fr. baronnet.