bariu - explicat in DEX

bariu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÁRIU s. n. Element chimic, metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se întrebuințează la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Din fr. baryum.

bariu (Dicționar de neologisme, 1986)
BÁRIU s.n. Metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se întrebuințează la fabricarea vopselelor, a sticlei etc. [Pron. -riu, var. barium. / < fr. baryum].

bariu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BÁRIU s. n. metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, la fabricarea vopselelor, a sticlei etc. (< fr. baryum)

bariu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bariu, -e, barii, adj. mare; imens, uriaș.

bariu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BÁRIU (‹ fr. {i}; gr. barys „greu”) s. n. Element chimic (Ba,. nr. at. 56, m. at. 137,34, p. t. 727ºC, p. f. 1696ºC) din grupa metalelor alcalino-pămîntoase, moale, alb-argintiu. Se găsește în natură numai sub formă de combinații. Funcționează în starea de valență doi. Compușii săi se folosesc la fabricarea unor pigmenți minerali, a sticlelor optice etc. A fost descoperit de H. Davy, în 1808.

bariu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÁRIU s. n. Metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se întrebuințează la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Fr. baryum (< gr.).

bariŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*báriŭ n. (lat. științific báryum, d. vgr. barýs, greŭ). Chim. Un metal bivalent galben argintiŭ cu greutatea atomică 137, cu densitatea de 4,97 și fuzibil supt temperatura roșie. A fost descoperit de Suedezu Scheele la 1774.

bariu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
báriu [riu pron. ryu] s. n., art. báriul; simb. Ba

bariu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bariu n. metal alb ca argintul, așa de moale în cât se poate tăia cu cuțitul (descoperit de Davy).

bariu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÁRIU s. n. Element chimic din grupa metalelor alcalino-pământoase, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se folosesc la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. — Din fr. baryum.